Ce-am făcut când am tăcut de Andreea Esca.

Tocmai am terminat cartea și mi se pare ușor ciudată ideea de a scrie ceva autobiografic despre autoare. E de la sine înțeles de ce. Toți o știu dar problema ar fi dacă toți o și cunosc.

Mă "risc" totuși cu câteva date autobiografice. E născută în 1972 în Bucuresti, e absolventă a liceului Gheorghe Lazăr și e licențiata în jurnalism. Găzduiește știrile Pro Tv de la 7 seara din 1995, fiind și director editorial la revista glossy The One din 2006. Lucrează la început la televiziunea SOTI care devine ulterior Pro Tv. În urma unei burse are ocazia să învețe la CNN.

Asta e a doua carte, prima apărând în 2002, Bună seara, România, bună seara Bucuresti.

O carte interesantă. Vorbește despre copilărie, despre părinți, bunici, colegi, prieteni. Despre cât de important e să cultivi o prietenie, chiar în lumea asta pe repede înainte. Oameni care i-au modelat personalitatea sunt mulți și se pare ca a avut susținere în acest din toate părțile.

Face multe paralelisme între vremurile de dinainte și   actuală era a tehnologiei în care bază nu mai sunt sentimentele pure exprimate simplu, ci emoticoanele impersonale prin care sunt exprimate gandurile.

Consider ca e o carte care te pune pe gânduri. Partea cu prietenia m-a impresionat profund. Faptul ca are o prietenă de la grădiniță, ca se reîntâlnește în mod regulat cu foști colegi din școală sau de la serviciu și faptul ca face asta la modul de față în față, nu prin rapidele și comodele modalități de azi.

O recomand dar nu pentru ca a scris-o Esca. Nu sunt fan Esca, chiar nu inteleg de ce se mai suporta cu freza aia și blondul ala nenatural. Poate face parte din brand. Totuși ... O recomand pt ca e o poveste de viață cu experiențe din care poate avem ceva de învățat sau chiar de schimbat, pe ici , pe colo, poate nu în locurile esențiale.