Recenzie Fructul interzis de Nedjma

Subtitlul cărții este: Romanul erotic al unei femei din lumea arabă. Autoarea spune intr-un interviu ca dorința ei de a scrie a venit deoarece nu există romane erotice scrise de femei din cultura arabă. Acest gen a excelat cu mult timp în urma în tradiția arabă dar astăzi este un gen ascuns. Cele mai frumoase tratate erotice ale literaturii universale au fost scrise de către arabi. Tradiția arabă presupune rugăciunea înaintea actului sexual.

În această carte se conjugă erotismul, mânia, senzualitatea, desantarea și poezia. Autoarea traieste acum intr-o țară din Maghreb și are patruzeci de ani. Nu doar ca are talent, ci este și curajoasă.

Badra,o tânără din orășelul Imciuk este măritată cu forța
la 17 ani de către familia sa. Soțul ei este un bătrân notar. Potrivit tradiției, este supusă la tot felul de umilințe rituale, ajungandu-se la o dezvirginare făcută cu degetul de catre
o femeie din comunitate. Actul nupțial este de o barbarie sinistră. Infernul căsniciei durează cinci ani, timp în care Badra suporta violurile conjugale, muncește ca o sclavă și învăța ce înseamnă să mori de vie.

Intr-o zi fuge cu trenul la Tanger unde e primită de mătușa Selma, o femeie trecută de prima tinerețe,încă frumoasă, o femeie înțeleaptă care adopta un mixandrism moderat și libertin.

Tangentul reprezintă pentru această tânără provincială întâlnirea cu o metropolă autentică și, în același timp, cu un alt tip de morală, una mai toleranta și mai apropiată de stilul occidental. Aici îl întâlnește pe Driss, un bărbat de peste treizeci de ani, bogat, frumos și viril, de profesie cardiolog, având studii la Paris, descendent al unei ilustrii familii locale.

Se îndrăgostește de acesta, cunoscând dragostea adevărată. Este inițiată în tehnicile amorului, cu tandrețe și rabdare, trăind practic o a două dezvirginare. Nu este capabilă să își exprime dragostea, îi este teamă de cuvinte, astfel ca ajunge să îl terorizeze pe Driss cu declarații de iubire.

Suntem în prezenta unui act omenesc total, dincolo de timp și de spațiu,imposibil de descris în cuvinte. E iubirea pură, metafizică sexului, actul cel mai arhaic din lume. Driss îi da iubitei sale o sumă lunară, un apartament și o slujbă. O inițiază în literatura clasică araba, ii recomanda autori francezi de avangarda dar și scriitori de stânga, o pune să asculte muzică clasică apuseană constituită din șansonetele franțuzești ale anilor '60.

Uneori ea se revoltă sau se resemnează. Devine o femeie domestică. Gătește, spăla, face curățenie, făcând toate acestea din inimă. Se refugiază în universul casnic, nedorind să cunoască altceva din orizontul exterior.

Un roman inedit, plin de savoare, abordând o temă interzisă, un roman ce merită citit tocmai prin faptul ca e o mărturie singulară care vine din lumea arabă.

Limbajul cărții nu este pentru spiritele sensibile sau pudibonde. Autoarea scrie abrupt, direct, fără fasoane. Scrierea ei este capabilă și de momente de poezie. Este însă un lirism provenit din frecventarea nemijlocită a vieții. Registrul stilistic al Nedjmei este plin de culoare, ea folosind cuvintele străzii. Iubește argoul, nu se încurca în drăgălășii pentru urechi diafane și nici în ipocrizie. Pare ca mesajul ei e acela de a vorbi despre dragoste fără perdea, fără ocolișuri, frică sau vinovăție.

Cartea o găsiți aici.