O carte pe care o am în bibliotecă de vreo 2 ani și pe care am luat-o la întâmplare cu mine. Apoi am vazut-o intr-un wishlist al cuiva și am zis: de ce nu? Mă bucur ca am citit-o și cred ca oricine ar trebui să o facă.
Felul în care Coloja scrie mi s-a părut mie plin de sarcasm și ironie. Am avut impresia ca personajul râde de se prăpădește în timp ce povestește. Poate e doar o impresie personală însă.
Are dosare ale preoților preacuvioși. Merge la fiecare în parte și le spune ca știe despre preferințele lor sexuale, iar final le pune dosarele sub nas. Efectul asupra preoților este mereu acelasi. Fac orice să nu li se știe secretele deloc sfinte.
De asemenea, omul nostru este chemat în momentul în care o icoană "făcătoare de minuni" încetează să le mai facă. De ce? I s-a defectat "izvorul" lacrimilor. Ia tabloul, îl înlocuiește cu unul nou nouț dar cu patina timpului bine realizată de un pictor oarecare, îi face un sistem de lacrimi magic, astfel ca biserica se redeschide pentru credincioșii mulți, creduli și darnici.
În carte mai este un personaj, prietenul Remus, un om respingător, veșnic murdar și transpirat care-și abuzează sexual fiica, fără nicio remușcare. Pe de altă parte, acest Remus crede cu strășnicie în horoscop și mișcarea planetelor, în semne prevestitoare și alte superstitii. Este convins ca va câștiga la loto. Însă nu face nimic altceva decât să bea bere și să se scalde în propria sudoare.
Coloja demasca o societate aflată în putrefacție morală la toate nivelele ei. Are legături cu tot felul de femei cu care se comporta ca un gentleman. Locuiește în camere de hotel. Relația lui cu Simona, o relație mai lungă, nu se știe de ce, este una cel puțin stranie care se consumă în biserici și printre ruine.
Cartea este publicată la editura Herg Benet în 2011.
O găsiți aici.
Lectură plăcută! ☺
Va aștept cu impresii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu