Romanul este autobiografic, scris la persoana întâi. Se poate citi în câteva ore. Are un stil aparte, simplu. Nedelea are umorul vârstei pe care o descrie. Vorbește despre perioadă comunismului cu cinism dar și cu o durere bine ascunsă. Sta la cozile celebre de câte ori "se aude" ca se da ceva, lucru de multe ori fals. Spune celorlalți ca e anorexica, asta pt a ascunde faptul ca nu a mâncat de mult și ca e foarte slabă.
Află ca părinții ei nu sunt părinții ei. Își găsește mama " printre rude". Suferă mereu dar ascunde asta destul de bine. Familia ei are drept ocupație vrăjitoria. Trăiește intr-o lume obscură, închisă, fără perspective. Devine singura cu studii superioare. Are iubiți, face avorturi ca și cum asta ar fi regula.
O carte plină de emoție. Definește o epocă, apoi imediat cea următoare. E povestea păduchilor, a foamei, a lipsurilor de orice fel. Ajunge în Italia unde se căsătorește, e nefericită, încearcă să se descurce cum poate, revine acasă pt a fi cuprinsă de nostalgie. Ultima parte a cărții reprezinta strigatul ei de ajutor către mama ei care nu a reușit să o înconjoare cu dragoste sau să o apere de revoltă celor din jur.
Recomand cartea pt sinceritatea debordanta de care da dovadă autoarea,pt umorul ei și farmecul cu care ia viață în piept.
Puteți găsi cartea aici.
Lectură plăcută! ☺
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu