Micul Prinț de Antoine de Saint - Exupery.

" Asta e pentru mine cel mai frumos și mai trist peisaj din lume. E același peisaj din pagina precedentă dar l-am desenat încă o dată pentru a-l arăta mai bine. Aici e unde a apărut Micul Prinț pe Pământ și apoi a dispărut...

Priviți atenți acest desen până sunteți siguri ca îl veti recunoaște; dacă călătoriți o zi în Africa în deșert; și dacă ajungeți acolo, va implor: nu va grăbiți, asteptati un moment, exact sub stea. Și atunci un copil vine la voi și râde, iar dacă are părul de culoarea aurului și nu răspunde când e întrebat, ghiciți cine e. Fiți amabili atunci. Nu mă lăsați atât de trist. Scrieti-mi imediat ca Micul Prinț s-a întors. "

Așa se termina povestirea care e dedicată copiilor dar pe care o consider potrivită pentru orice vârstă. Nu e o simpla povestioară, conține multe aspecte simbolice sau metaforice. 

Ceea ce m-a impresionat foarte mult e tristețea fără margini pe care o emana. Lumea copiilor nu e înțeleasă de adulți sau e tratată cu indiferență. Micul Prinț este, cred eu, copilul etern care trăiește în fiecare dintre noi. Care pune o grămadă de întrebări și vrea răspunsuri, și nu orice răspunsuri, ci pline de sens.

Îmi pare rău ca nu am citit povestirea acum ceva ani dar îmi pare bine ca am facut-o acum. O recomand și deși lăsa la sfârșit un gust amărui, trebuie să gândim ca așa e viata fiecăruia, dulce-amaruie.