Recenzie Cazul Magheru de Mihail Drumes

Romanul a fost inițial publicat în 1930 sub numele "Sfântul Părere", pentru ca în 1942 să primească numele pe care îl are acum.

Cartea mi-a plăcut foarte mult. Ce pot spune e ca dezvoltă o altă idee decât cea din " Invitație la vals". Este prezentat destinul unui om din copilărie până la maturitate.

Ne atașam imediat de Ilarie care este o persoană devotată ideilor sale. Datorită dragostei unei fete pe care o pierde în moarte, se hotărăște să devină medic, lucru pe care îl reușește.

Întâlnește un medic care îi devine model și care îi insufla ideea de a se specializa și în ale aspecte ale vindecării care sunt alternative la medicina. Problema este ca nu dispune de bani pentru această specializare și începe să nutrească ideea de a face rost de bani, motivat fiind de scopul sau nobil.

Ocazia i se ivește intr-o călătorie cu trenul. Are loc un accident iar eroul se trezește cu banii la el fără însă a-si putea reaminti cum a procedat. Chinuit de conștiință se preda de bunăvoie deși nimeni nu îl crede vinovat.

I se intentează proces dar în ultimul moment se clarifica situația și astfel se dovedește nevinovat. După eliberarea de sub acuzație constata ca a dezvoltat capacitatea de a vindeca fără tratamente, lucru pe care îl vroia prin acea specializare.

Cartea este foarte bine scrisă, cititorul este imediat atras de Magheru. Mă bucur ca am parcurs-o. Ilarie Magheru este acel ideal de om care rar se întâlnește în lume, un suflet nobil, un model de urmat sau dacă nu, de admirat.

Cartea o găsiți aici.
Lectură plăcută.