Recenzie Camera obscură de Anamaria Ionescu

Mulțumesc editurii Tritonic pentru această carte.

Editura Tritonic.
Colecția Lit.
Bucuresti, 2015
148 pagini.

Interesantă și incitanta la lectură este lipsa de morgă a scriitoarei, care colinda registrele exprimării fără sa-si pună cu gravitate problema unității stilistice. Dacă ar fi fost poetă, probabil ca Anamaria Ionescu  ar fi rimat, fără pic de inhibiție, "shouri" cu "nouri". Tot astfel, la ea, invenția și autobiograficul, chiar dacă doar bănuit, se alătura firesc. O desuetudine evident elaborată se grefează fără să șocheze, pe spontaneitatea debordanta a relatării unor trăiri la limita incandescentei.

Anamaria Ionescu născută în Bucuresti în 1976 este licențiata în Drept și este redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societății Române de Radiodifuziune. A debutat cu nuvela " Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul " Atac" în anul 2008. A mai publicat și în revista literară "Fereastra". Are apariții literare frecvente în " Vatra Veche" și publicația online "Revista de suspans".

În 2009 a fost unul dintre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia-Mizil, cu nuvela "Confesiune". În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă "Pe cine nu lași să moară..." la editura Tritonic și o povestire în volumul colectiv "Povesti pe două roți". 2014 este anul apariției romanului " Nume de cod: Arkon", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta".

Volumul de față, " Camera obscură" a văzut lumina tiparului în 2009 intr-o prima formă la editura Nico din Târgu Mureș. Editura Tritonic va propune să redescoperiți debutul editorial al autoarei dar îmbogățit cu nuvele de dată recentă.

Volumul cuprinde 7 nuvele. "Camera obscură" este o nuvelă mai lungă formată din 8 părți distincte care prezintă destinul aproape de fiecare dată tragic al unui personaj, mereu altul. Indiferent de diferențele mari între situațiile prezentate, partea finală constituie un lait motiv și anume camera obscură, camera cu un vitrariu colorat, descris și ca o sursă rotundă de lumină si care este de fapt o cameră de interogatorii.

Ultima parte a nuvelei numită "Vitraliul" prezintă o lume a viitorului total diferită de cea dinainte. Cei doi membrii ai cuplului sunt fascinați de lumea veche. Soțul este interesat de un vitrariu de pe Pamant care, întâmplător sau nu, este chiar obiectul luminos care a fost martorul destinelor unor oameni ce au ajuns în cameră aceea de interogatorii.

Recomand cartea deoarece este o experiență în sine.
Lectură plăcută!
Va aștept cu impresii. :)