Prieteni autori și edituri colaboratoare. #2

Andres (Andreea Ban) este autoarea cărții " Încă o dorință" pe care mi-a trimis-o pentru recenzie. O carte minunată din vânzarea căreia fundația "Salvați copiii" va beneficia.

Liliana Gabroveanu, autoarea acestei cărți dar și a unor cărți de povesti si povestiri. Ea a dat dovada de generozitate și mi-a trimis cărțile dânsei. Anul acesta așteptam și alte titluri din partea ei pe care de abia aștept să le citesc.

Ștefan Doru Dancus este fondatorul editurii Singur care publică în special poezie dar și proză și promovează scriitorii cu resurse mai puține. El însuși este un autor de poezie dar și de proză poetică. Mi-a trimis anul precedent o carte despre el, ultimul volum de versuri dar și un roman.

Gabrielle Guvenel mi-a trimis romanul sau recent apărut care m-a încântat. Este o autoare promițătoare care scrie intr-un stil foarte interesant.

Editura Herg-Benet am descoperit-o prin 2012. Publică autori romani contemporani. Am citit foarte multe dintre titlurile apărute, autori precum: Cristina Nemerovschi, Alexandru Voicescu, Cristina Boncea, Petronela Rotar. De-abia aștept să îmi ajungă coletul de la ei.

Această editura este relativ nouă și eu personal o cunosc deoarece o publică pe Theo Anghel. Pot spune ca sunt nerăbdătoare să citesc cărțile de la ei.

Și targulcartii.ro a acceptat un parteneriat cu mine. Pentru moment am ales o carte de Doris Lessing, o autoare îndrăgită.

Mulțumesc pentru volumul de versuri "Vise de scrum". 

Avans și lichidare - Ștefan Doru Dancus

                                   Dancus de toamna

Clipele de-acum de mult mi-s duse
Nici pădurea nu-mi mai da culoare
Chiar și moartea moare-n vremi seduse
De inmormantata mea suflare

Dacă mă întorc la tine iară
Și dau președinți de stare-n schimb
Nu te-ascunde-n scrumul de țigară
- Nu am cu tine să mă plimb

Să te strâng în brațe ca-nainte
- Plopi și frunze pe alei de Rai -
Iară să te mint ca sunt cuminte
Iară să îți spun ca minte n-ai

N-are rost - cu tine prin ruine
Moartea s-a cam plictisit de mine
Frigul respirației de-acasă
A umanizat-o pana-n coasă

Tu - averi să ai să dai la schimb
Eu - o toamna-n care să mă plimb

Recenzie Stefan Doru Dancus sau Agonia indiferentei de Remus Foltos

Autorul mărturisește ca l-a cunoscut pe Ștefan Doru Dancus în Baia Mare la Cenaclul Grupului 90. Spune ca vocea cu straniul sau timbru face parte din chipul sau tulburator. Dancus era o apariție siderală cu acea voce imposibil de uitat. În timp, privirea lui Dancus ajunge să îl obsedeze pe Foltoș. 

Textele lui Dancus sunt aride, pun cititorul la încercare, sunt greu de urmărit deoarece Dancus nu face o literatură facila. Scriitorul are o mentalitate de martir, lucru care confirma curajul și devotamentul pentru credință să creștină.

În toată opera lui vorbește despre lupta contra forțelor răului, o bătălie tacită ce are loc chiar în timpul scrisului.

Dancus a descoperit agonia pe care o trăiește, indiferența zilelor noastre. Persoanele, institutiile, ideile agonizeaza prin indiferență care le caracterizează. Trăim timpuri agonice pentru ca ne aflăm la sfârșitul istoriei. Toți simțim agonia timpurilor moderne dar nu credem ca Apocalipsă s-ar instala, ci ca indiferență vestește ca s-au împlinit vremurile. Indiferență ca o lipsă a faptei.

Dancus, un autor care nu poate fi înțeles decât fiind recitit, un autor imposibil de iubit la prima lectură. Textul lui ține cititorul la distanță. Dacă la Cioran dezamăgirea are o finalitate stilistică, la Dancus damnarea ocupă tot spațiul expresiei, e părtașă a stilului fragmentat al modului în care își scrie cărțile. 

Întreaga operă a lui Dancus abundă în metafore delicate care se aplica unui dezgust absolut de viață. Dancus se lăsa scris, cărțile sale par să îi fie dictate după un plan universal la care ia parte.

Suntem aruncați în terenul ferm al vinovăției. Există o jale metafizică rară în opera sa, jale alimentată de sentimentul unei vinovății a faptului de a exista.

În continuare Foltoș analizează scrierile lui Dancus: Scrum, Povesti pentru Gabriella. Afirma ca lait- motivul operei dancusiene e bocitorul și asteptatorul. Finalul cărții e un interviu demonstrativ cu Dancus, Interviu numit: "Înainte? Înapoi? Nu mai are nicio importanță."