Muntele de Adrian Păunescu.

Din marele bazar cu amănunte,

Plătind cu viata tot ce scump era

Iubită mea, ti-am cumpărat un munte,

Păcat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta.

Iubita mea, ti-am cumpărat un munte,

Am fost în târg, dar nu l-am luat pe bani.

Are păduri și râuri și o punte

În vârstă de un milion de ani.

Ți l-am adus în brațe pan-la poartă,

E minunat și piatra lui e grea,

Comerțul ambulant cu munți se poartă,

Dar unde ai sa-l pui, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu,

Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir,

Iar în adânc sunt straturi de uraniu

Ti-am dat puțin pe el, un chilipir.

Iubita mea, gătește marea vale

În care sa-l aduc și sa-l răstorn

Si-apoi la nunta regăsirii sale

Să cânt ca vânător al lui din corn.

Și m-am certat cu fel de fel de lume

Ca toti voiau sa-l ia, sa-l dea la nunți,

I-am înjurat de fapte și de nume,
Nu știu de ce toți oamenii vor munți.

Iubită mea, ti-am cumpărat un munte
Să faci cu el ce-oi ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde,
Căci am uitat sa-ti mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte viața mea.

Manifest pentru mileniul trei, 1986.

P. S. Emeric Imre are o piesă pe aceste versuri.