miercuri, 19 august 2015

Muntele de Adrian Păunescu.


Din marele bazar cu amănunte,
Plătind cu viata tot ce scump era
Iubită mea, ti-am cumpărat un munte,
Păcat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta.

Iubita mea, ti-am cumpărat un munte,
Am fost în târg, dar nu l-am luat pe bani.
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani.

Ți l-am adus în brațe pan-la poartă,
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă,
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir,
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Ti-am dat puțin pe el, un chilipir.

Iubita mea, gătește marea vale
În care sa-l aduc și sa-l răstorn
Si-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn.

Și m-am certat cu fel de fel de lume
Ca toti voiau sa-l ia, sa-l dea la nunți,
I-am înjurat de fapte și de nume,
Nu știu de ce toți oamenii vor munți.

Iubită mea, ti-am cumpărat un munte
Să faci cu el ce-oi ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde,
Căci am uitat sa-ti mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte viața mea.

Manifest pentru mileniul trei, 1986.

P. S. Emeric Imre are o piesă pe aceste versuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu