Sunt apolitică dar am ales să citesc cartea din pură curiozitate. Vroiam să văd ce are de zis un președinte atât de atipic, măcar din punctul de vedere ca aparține etniei sașilor din România.
Astfel am aflat ca s-a născut în Sibiu în 1959. A urmat liceul Samuel von Bruckenthal, apoi Facultatea de Fizică din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj.
A fost timp de 6 ani profesor de fizică la diverse școli din Sibiu și împrejurimi iar 8 ani a predat la Colegiul Național Bruckenthal. Din 1990 a fost membru al Forumului Democrat al Germanilor din România, ca să devină președintele acestuia timp de 11 ani, începând din 2002.
În 1997 devine inspector în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, ca 2 ani mai târziu să fie numit inspector general.
Din 2000 devine primarul Sibiului și rămâne în funcție timp de 14 ani. Este căsătorit cu o profesoară de limbă engleză de origine romană.
Din 2007 devine membru PNL, iar în 2014 să fie președintentele partidului.
Cartea este una care transmite emoție. Felul concis în care scrie și descrie m-a impresionat mai mult decât vreau să recunosc. Narează simplu, cu multe argumente dar fără a se pierde în amănunte fără rost. Dovedește prin scrisul sau ca e un om serios care știe exact ce vrea să facă, un profesionist care nu are nevoie de cuvinte mari pentru a deveni convingător.
Tema principală a cărții este Sibiul. Este locul în care s-a născut, unde a studiat destul timp. Fiecare rând despre Sibiu este plin de sentiment. Există așa o relație firească între el ca om și Sibiu.
A făcut multe lucruri, schimbări și nu numai ca Sibiul să arate altfel. A valorificat potențialul turistic și industrial al orașului. A avut o viziune clară privind orașul, a câștigat încrederea oamenilor prin seriozitate.
A reușit ca în 2007 Sibiul să fie numita Capitală Culturală Europeană, titlu nedeținut de niciun oraș din România. A făcut demersuri serioase privind evenimentele culturale care nu numai ca au durat un an, ci au continuat și pe mai departe.
Partea finală a cărții e bazată mai mult pe politică și strategii de a aduce România în rândul țărilor din UE. Are argumente și aici, soluții și multă viziune practică.
O carte care m-a impresionat și îmbogățit sufleteste. Cred ca dacă cineva mai poate face ceva în România, atunci acesta e Klaus Iohannis.
Astfel am aflat ca s-a născut în Sibiu în 1959. A urmat liceul Samuel von Bruckenthal, apoi Facultatea de Fizică din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj.
A fost timp de 6 ani profesor de fizică la diverse școli din Sibiu și împrejurimi iar 8 ani a predat la Colegiul Național Bruckenthal. Din 1990 a fost membru al Forumului Democrat al Germanilor din România, ca să devină președintele acestuia timp de 11 ani, începând din 2002.
În 1997 devine inspector în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, ca 2 ani mai târziu să fie numit inspector general.
Din 2000 devine primarul Sibiului și rămâne în funcție timp de 14 ani. Este căsătorit cu o profesoară de limbă engleză de origine romană.
Din 2007 devine membru PNL, iar în 2014 să fie președintentele partidului.
Cartea este una care transmite emoție. Felul concis în care scrie și descrie m-a impresionat mai mult decât vreau să recunosc. Narează simplu, cu multe argumente dar fără a se pierde în amănunte fără rost. Dovedește prin scrisul sau ca e un om serios care știe exact ce vrea să facă, un profesionist care nu are nevoie de cuvinte mari pentru a deveni convingător.
Tema principală a cărții este Sibiul. Este locul în care s-a născut, unde a studiat destul timp. Fiecare rând despre Sibiu este plin de sentiment. Există așa o relație firească între el ca om și Sibiu.
A făcut multe lucruri, schimbări și nu numai ca Sibiul să arate altfel. A valorificat potențialul turistic și industrial al orașului. A avut o viziune clară privind orașul, a câștigat încrederea oamenilor prin seriozitate.
A reușit ca în 2007 Sibiul să fie numita Capitală Culturală Europeană, titlu nedeținut de niciun oraș din România. A făcut demersuri serioase privind evenimentele culturale care nu numai ca au durat un an, ci au continuat și pe mai departe.
Partea finală a cărții e bazată mai mult pe politică și strategii de a aduce România în rândul țărilor din UE. Are argumente și aici, soluții și multă viziune practică.
O carte care m-a impresionat și îmbogățit sufleteste. Cred ca dacă cineva mai poate face ceva în România, atunci acesta e Klaus Iohannis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu