miercuri, 23 septembrie 2015

Eu și cu tine suntem patru de Jordi Sierra i Fabra.


Cartea este cel puțin interesantă. O consider una foarte sentimentală datorită temei. 

Mabel locuiește cu mama ei iar Cristian cu tatăl lui. Apare o legătură ce îi unește. Părinții lor s-au cunoscut și s-au îndrăgostit. Cu toate acestea, fac eforturi pentru a ascunde relația. Ce s-ar întâmplă dacă decid să locuiască impreuna? Va trebui să se obișnuiască Mabel cu dormitor micuț din casă lui Cristian? Băiatul va vedea cum vor dispărea fotografiile mamei sale? 

În această ironică încrucișare de drumuri, doi adolescenți descoperă cum e dragostea la maturitate și învăța ca emoțiile nu accepta minciuni.

Mabel este aceea care descoperă ca mama ei se întâlnește cu un bărbat. Află cine e fiul acestuia și îl întâlnește pentru a-i povesti totul. Ajung să își urmărească părinții și văd confirmarea afecțiunii dintre ei. 

La un moment dat, deși fiecare dintre adolescenți spune părintelui ca ar trebui să iese să cunoască pe altcineva, ambii reacționează ciudat. Adolescenții află pe această cale ca tocmai ei sunt motivul pentru care părinții lor nu vor să se mai întâlnească.

Finalul este cel puțin inedit. Mabel și Cristian le aranjează o cină și le spune amândurora ca ei nu au nimic împotriva relației dintre ei și ca nu trebuie să se simtă vinovați.

De-a lungul cărții este clar ca cei doi adolescenți găsesc puncte comune, ambii citesc și au interese asemanatoare. Astfel ca e posibil să se contureze o relație care să fie mai mult de prietenie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu