Sub aceeași stea de John Green.

Un roman despre viață și moarte și despre cei care sunt prinși între cele două. O carte care poate provoca râsul și plânsul. 

Romanul a fost primit de critică cu o mulțime de păreri entuziaste și se menține în topul listei de vânzări în toată lumea. Este considerat un triumf, e amuzant, impresionant, plin de lumină. E un amestec de melancolie, filosofie și umor.

John Green descrie atât profundul cât și obișnuitul. E o poveste dureroasă despre viață și pierderi. E romanul către l-a propulsat pe scriitor spre succes. E o poveste care explorează cât de remarcabila, nesperata și tragică poate fi aventura de a se știi viu și a iubi pe cineva. Un roman plin de umor și tragedie care vorbește despre capacitatea noastră de a visa, chiar în momentele cele mai dificile.

Lui Hasel și lui Gus le-ar plăcea să aibă vieți obișnuite. Unii ar spune ca nu s-au născut sub o stea norocoasă, ca lumea lor e nedreaptă. Ei sunt doar niște adolescenți dar dacă le-a arătat ceva cancerul pe care ambii îl au, este ca nu au timp pentru a se lamenta, pentru ca, le place sau nu, există doar azi și acum. 

Pentru a transforma un realitate un vis al lui Hasel, acela de a întâlni scriitorul preferat, străbat împreună Atlanticul pentru a trăi o aventură contra cronometru. Destinația e Amsterdam, locul unde trăiește enigmaticul scriitor plin de umor negru, fiind singura persoană care poate sa-i ajute să ordoneze piesele marelui puzzle din care fac parte cei doi.

Iată discursul prefuneralr al lui Hasel către Gus.

" Mă numesc Hazel. Augustus Waters a fost marea iubire a vieții mele. Povestea noastră de dragoste a fost una epică și nu voi intră în detalii ca să nu declanșez o mare de lacrimi. Gus știa asta. Gus știe asta. Nu va voi spune povestea noastră de dragoste pentru ca, așa cum se întâmplă în toate poveștile de dragoste reale, aceasta va muri odată cu noi, așa cum ar trebui. Sperăm ca el sa-mi mi facă un discurs funebru pentru ca nimeni nu ar putea să mi-l facă mai bine. (...)

Nu pot vorbi de povestea noastră de dragoste, așa ca voi vorbi de matematică. Nu sunt matematiciană dar sunt sigură de ceva: între 0 și 1 există o infinitate de numere. Sunt 0,1 și 0,12 și 0,112 și infinită colecție de alte numere. (...) Sunt infinituri mai mari ca altele. Ne-a aratat asta un scriitor ce ne plăcea. În aceste zile, deseori simt ca mă supăra ca seria mea infinită e așa de scurtă. Vreau mai multe numere pe care cu siguranță le voi obține, și vreau mai multe numere pentru Augustus decât cele pe care l-a obținut. Dar, Gus, dragostea mea, nu pot exprima cât de mult îți mulțumesc pentru infinitul nostru micuț. Nu l-as schimba pentru lumea întreaga. Mi-ai dat o eternitate în aceste zile numărate, și îți mulțumesc. "

Cartea o puteți gasi aici.
Lectură plăcută! ☺
Nu uitați să reveniți cu ceva impresii.