Număr record de cărți citite în decembrie!

Sunt foarte mândră ca în această lună am reușit să mă surprind chiar si pe mine însămi în privința numărului de cărți citite.
Le voi enumera în ordine cronologică.

1. Luis Sepulveda- Hot Line

2. Victor Hugo - Cea din urma zi a unui condamnat la moarte

3. Mihail Drumeș - Cazul Magheru

4. Adrian Păunescu - Vinovat de iubire

5. Florin Piersic jr. - Opere cumplite (vol.1)

6. Natasa Alina Culea - Marat. Iubirea are spini

7. Heinrich Boell - Onoarea pierdută a Katharinei Blum

8. Răzvan T. Coloja - Recolta roșie

9. Luis Sepulveda - Nume de toreador

10. Boris Vian - Scrieri pornografice

11. Aurora Liiceanu - Patru femei, patru povesti

12. Maria Duenas - Iubirile croitoresei

13. Octavian Paler - Autoportret intr-o oglindă spartă

14. Andres - Încă o dorință

15. Svetlana Aleksievici - Dezastrul de la Cernobal

Concluzii?
Am 8 romane scrise de autori romani dintre care 7 sunt contemporani! 😊 Îmi place foarte mult să citesc literatură romană contemporană.

Sunt bucuroasă ca în această lună am reușit să fac cunoștință cu Natasa Alina Culea. Curând voi citi și primul ei roman "Natasa, bărbații și psihanalistul" , roman care acum este la 30% reducere pe Elefant aici.

De asemenea, sunt la prima întâlnire cu Florin Piersic jr. și ard de nerăbdare să citesc și volumul 2 din "Opere cumplite" pe care l-am gasit aici. De asemenea vreau să citesc neapărat și scrierea numită "Romantic porno" care se găsește aici.

Cu Aurora Liiceanu nu sunt la prima lectură însă aș vrea să îi citesc toate cărțile pentru ca îmi place nespus scriitura ei.

Răzvan T. Coloja a fost o surpriză deosebit de plăcută, mi-a plăcut maxim cartea lui.

Romanul lui Păunescu mi-a plăcut în mod deosebit. Nu sunt o mare amatoare de poezie iar modul în care a scris proză demonstrează plurivalența sa.

Romanul Mariei Duenas m-a fascinat, mai ales ca îmi place orice legat de Spania.

Iar cartea istorică a laureatei Nobel din acest an este o carte tulburătoare, dureroasă despre un fapt real dar fals prezentat, cartea fiind interzisă.

O să revin cu retrospectiva anului 2015.
Va doresc și vouă lecturi plăcute în continuare!
Va aștept cu listele voastre și să schimbam impresii.

Recenzie Opere cumplite (vol.1) de Florin Piersic jr.

Cartea lui Piersic este compusă din o serie de secvente care aparent nu au legătură una cu alta. Textul este genul de text de mașină de scris. Nu folosește majuscule, propozițiile sunt scurte iar virgula nu există nici în cele mai lungi. E cumva o scriere telegrafică.

Cartea e intr-adevar "cumplita" deoarece descrie tipologii umane diverse care nu aparțin literaturii frumosului. Sunt texte scrise din perspectiva unui agramat, cu cratime puse fix unde nu trebuie, cu greșeli gramaticale flagrante. Scriind aceste pasaje astfel, transmite clar portretul personajului sau.

Cartea conține întâmplări vesele și triste, amuzante sau ironice, din toate aspectele societății. Este o scriere care trebuie citită pentru a o califica și clasifica iar cuvintele sunt cumva prea slabe pentru a descrie sentimentul cititorului în contact cu cumplitul prezentat de Piersic jr.

Ce prezintă autorul sunt personaje din realitatea imediată, situații comice, triste sau absurde, o societate văzută printr-un ochi lucid și realist. Ne face pe noi să vedem substanta sau lipsă de substanță a unei realități cenușii care ne subjuga vrand-nevrand.

Iată niște pasaje care mi-au plăcut.

Cartea o găsiți aici.
Lectură plăcută!

Recenzie Prof pe drum de Andrei Codrescu.

 Multumesc editurii Curtea Veche Publishing pentru carte. :) Romanul a apărut în anul 2008.

Cartea nu e un roman tipic, ci o scriere care e produsul unei călătorii cu mașina, călătorie filmata, cartea conținând si poze din locurile prin care autorul a trecut și cu oamenii neobișnuiți întâlniți în cale.

Autorul se află în America de la 19 ani. Este cetățean american dar nu a uitat nimic din ceea ce a însemnat țara mamă pentru el.

Cutreiera cu mașina America. Încă de la început descrie eșecurile sale în ale șofatului. Se considera un pieton dar nu unul obișnuit, ci mai degrabă o persoană care merge pe jos pe distanțe lungi. 

Stilul lui este unul destul de simplu dar încărcat de umor și ironii. Povestește în mod direct ce vede, ce crede, fără vreo reținere, lucru specific american în care libertatea își are definirea corecta.

Întâlnește lume interesantă în peregrinarea lui. Reprezentanți ai unor secte cu obiceiuri stranii, lume boema care se mulțumește cu ce are, reprezentanți ai curentului New Age, mediumuri de tot felul.

E o carte plină de savoare, o carte ce implică cititorul în poveste vrand- nevrand, mereu o călătorie în doi în care scriitorul și cititorul sunt mereu în aceeași tabără, de aceeași parte a baricadei.

Mă bucur ca am descoperit acest autor. A scris cărți de poezie sau romane în America, multe au fost traduse în alte limbi, inclusiv limba romană sau scrise în romană. A primit diverse premii în America dar și în România. S-a remarcat și prin reportaje, eseuri și scrieri de editoriale.

Recenzie Orașe de hârtie de John Green.

John Green s-a născut în 1977 în Indianapolis. A studiat la Colegiul Kenyon Limba și Literatura Engleză și Teologia. A fost critic și editor și a obținut premiile Printz și Edgar pentru romanele dedicate adolescenților. 

Ultimul sau roman, Sub aceeași stea a fost primit cu o mulțime de critici entuziaste din partea presei. Rămâne pe un loc superior în listele de vânzări din toată lumea. Potrivit revistei Time, John Green este una dintre cele 100 de persoane dintre cele mai influente pe plan mondial.

Orașe de hârtie e un roman emoționant, plin de suspans care se citește obligatoriu cu sufletul la gură. Este povestea unor adolescenți care sunt la un pas de a termina colegiul și a căror viață se schimba radical la un moment transpunandu-i în lumea reală a adulților cumva.

Căutarea dragostei te va duce mai departe decât ti-ai imaginat vreodata, pare a fi mesajul clar al cărții.

 În ultimul an de colegiu, Quentin nu s-a remarcat nici prin popularitate, nici prin chestiuni amoroase. Totul se schimba însă când vecina lui, legendara și enigmatica, Margo Roth Spiegelman, apare la miezul nopții pentru a-i propune să o însoțească pentru a pune în aplicare un plan de răzbunare. După o noapte intensă care reînvie legătura unei copilării comune, pare ca destinul se va schimba pentru amândoi. Tocmai atunci, Margo dispare lăsând niște piste stranii.

Restul cărții e pe cât de interesant, pe atât de imprevizibil și cuprinde căutarea numitei Margo. Quentin e ajutat de prietenii lui în această misiune care pare sortită eșecului. Restul veti afla singuri citind cartea.

Țin să precizez ca am citit cartea în limba spaniolă, astfel am avut dublu beneficiu: citirea in tr-o limbă dragă mie și contactul cu acțiunea deosebită.

Ce cărți ați citit de John Green și care v-a plăcut mai mult?
Va aștept cu păreri despre această carte dar și despre celelalte cărți ale autorului.
Lecturi plăcute!