Recenzie The Grass is Singing - English review.

Doris Lessing was rewarded with the Nobel Prize in 2007. "The Grass is singing" is her first novel. The main character is Mary and her interesting but also tragic life.

At the first sight Doris Lessing impressed me with her writing style that flows as a nice river. The first part of the book presents Mary' s life as a young lady. Her past was tragic enough for her to search for a better life. So, she manages to become an independent woman. She has a good job, good friends, both men and women. She has good social life and seems to have a good destiny.

But, as în real life, things happen. She is thirty years old but she has no plans to marry. The men she has as friends consider her a sister and, in the same time, she will not marry. She does not want to have her mother destiny: living with an alcooholic and fighting  with the troubles the whole life.

One day Mary hears a conversation in which she is the subiect of her friends jokes about her useless life and her lost chances to marry. All that affects her deeply and she decides it is time to make a change.

She meets a farmer in the city and after a while she accepts to marry him without even visiting his house. When this does happen, she is really shocked by the house condition and the poverty that could be felt everywhere. She is deeply dissapointed but decides to go on and also to make that place look like a more pleasant home.

She makes the house more pleasant, she forgets about her romance books she broght with. They did not seem attractive anymore. It is a tragic change in her, in my opinion because she gives up on the life she fought so much for and begins to enjoy the countryside and tries hard to fit in.

The period described in the book is that when black people we were used in farms as servants. Mary has great difficulty in getting on with the servants, she dismisses them after a few days. Her husband makes her accept a black servant that seemed better. 

In time Mary develops a strange relationship with this black servant and she is killed by him, a day before they decided to leave the farm for a while.

Mary realises that she became as her mother. She had no real life, all her ideals were lost somewhere in the way. Her husband proves to be a very unlucky farmer. They lead a poor life, he gains nothing with the farm.

She escapes in the city one time but her former boss does not accept her, seeing what she has become. In the end she lives in her own world and slowly loses the sense of reality, not realising what her relationship with the black servant has become.

My own interpretation of the book title is that in the moment Mary accepted her faith as a farmer wife, she has accepted also the nature and that could express somehow the song of the grass.

It is a book full of sensibility. One cannot avoid feeling sorry for Mary and get angry for her decisions. One novel worth readind and meditating on.

Camberwell Beauty - English Review.

The novel is the first book by the comedianne Jenny Eclair. Everything happens in South London, on Lark Grove street. This reprezents the oasis of middle class people.

It is about new neighbours, new friendships, dinners, affairs and love. It is about the very human nature who tend to get in  contact with the others beeing afraid of loneliness.

The Pink House is a great subiect of small talk. When Anna and her family move there, it is for the neighbour Jo an opportunity to get close to her. She makes everything possible to become her friend. 

Anna is not really the nice girl next door. She regrets having married her uninteresting husband. She is nice to Jo out of affection. She has a fat ugly daughter she hates and an adorable little baby boy she lives to extreme. She cannot cook or do the housework, she believes this is not the life she imagined, though, her husband Chris is always by her side.

Jo fights big time for the affection of Anna and her family, invites them to dinners, sacrifice her time and energy, thinking that is the right direction for regretting it all in the end.

This is a very interesting novel. It haa its humour and pain. It is about relationships we all look for and make sacrifice for. But in the end all the effort proves useless.

A book I recommend. I read it in English and it has a simple funny style. It is told for all the characters' point of view and this make it all much more easy to understand, see the differences and reflect about it all.

Schaerding și Passau în imagini.

Vizită făcută în 15 iunie 2015.
A fost o zi foarte ploioasă dar a meritat efortul de a face poze cu umbrelă deschisă.

Vizită în Piața Uhrfahr, Linz.

 In data de 1 octombrie a avut loc această piață unde am vrut neapărat să merg. Am fost pe jos pe podul ce desparte partea Uhfahrt de restul orașului Linz.

 Am putut arunca o privire din cealaltă parte a Dunării și, da, Dunărea se vede altfel din Uhrfahrt.

 Aici sunt niște scări unde am găsit încă soare și de înălțimea lor am văzut o panoramă destul de interesantă.

 Deși am promis să mă urc în unul din Ringingspiel, am renunțat deoarece îmi păreau tare periculoase. Se știe ca nemții sunt experți în astfel de aparate, care de care mai sofisticat și care promite adrenalină maximă.

Aici e un restaurant rustic pe care l-am admirat îndelung deoarece era foarte original și dadea sentimentul de dor de casa, dor de origini, nostalgii și un sentiment clar de admirație.

Recenzie Camberwell Beauty - Jenny Eclair.

Acesta e romanul de debut al actriței de comedie Jenny Eclair. Aceasta disecă problemele specifice ale vieții urbane. Relații precum o relație extraconjugala, relațiile cu prietenii, vecinii și proprii copii dar și probleme legate de viitor.


Acțiunea se petrece în sudul Londrei pe una dintre cele mai drăguțe strazi: Lark Grove, o stradă ce reprezintă o oază pentru clasa de mijloc.


Cartea este scrisă din perspectiva mai multor personaje, astfel aflăm în mod direct ce gândește fiecare asupra aceeași teme.


În Casa Roz se muta o familie nouă, avand-o în centru pe Anna. Vecina Jo face orice posibil pentru a se împrieteni cu ea, lucru pe care în final îl regreta amarnic.


Stilul este unul mai mult decât amuzant, de unde și calitatea cărții.


Daily Mirror o considera pe Jenny Eclair ca fiind cea mai sălbatică și rea actriță de comedie din Anglia. În 1995 primește premiul Perrier pentru spectacolul Prozac si Tandrums.


Este o carte care trebuie citită pentru a vedea farmecul ei. E scrisă intr-un limbaj simplu dar plin de umor. O carte care fascinează deși are peste 400 de pagini.

O carte lecturată în limbă engleză.

Centrul orașului Linz în imagini.

The Grass is singing - Doris Lessing.

Cartea e primul roman al scriitoarei care a fost laureata cu premiul Nobel în 2007. Acțiunea se petrece în Africa de Sud, intr-o care dominația albilor asupra băștinașilor era evidenta.

Personajul creionat aici este Mary. A avut o copilărie dominată de abuzuri și amintiri obsedante, astfel încât, vrând să lase toate acestea în urma, studiază. Devine o femeie independentă, competenta care poate avea un destin fericit. 

Toată lumea se rupe în bucățele când, întâmplător află părerea prietenilor despre ea. Ei o compătimesc pentru ca la treizeci de ani nu e căsătorită și spun ca nici nu se va întemeia o familie.

Marea greșeală a lui Mary e aceea ca se lasa influențată de părerea cunoscuților și își face din ideea de a se mărită scopul vieții. Nimic total greșit până acum dar faptul ca se pripește îi va schimba destinul și o va distruge puțin câte puțin. Se căsătorește cu un fermier sărac și ghinionist. Trebuie să se adapteze la saracie, renunța la idealuri. Singură nouă provocare e aceea în legătură cu negrii angajați la fermă cu care este mereu în conflict.

Povestea lui Mary e una emoționanta. Stilul lui Lessing e precis, cu note personale, excepțional. Am citit cartea în limba engleză fiind cumva direct în legătură cu stilul autoarei.

O carte pe care o recomand. Sunt nerăbdătoare să citesc și restul romanelor scrise de Doris Lessing.

Premiile Liebster. Nominalizare 2.

Dacă ieri am fost nominalizata la Premiile Liebster prima dată de către Drăgan Milica de la Literatura pe tocuri, azi încă o nominalizare. 

Multumesc, LC Lci de la blogul Pasiunile mele.

1. Care a fost ultima carte pe care ai citit-o și care te-a impresionat?

Scrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru.

2. Care este editura ( editurile ) ta preferată?

Sunt câteva, de exemplu Herg Benet pentru ca promovează autorii romani contemporani. Polirom pentru ca publică literatură străină dar și romană și îmi plac mult coperțile ei.


3. Care este personajul tău masculin preferat? Dar cel feminin?

Personajul masculin preferat ar fi detectivul Harry Hole din romanele lui Jo Nesbo. Ar putea fi, cum am mai zis, M din trilogia "Sange satanic" a Cristinei Nemerovschi. Sau Adrian din "Cimitirul" lui Telespan. Îmi place și personajul din "Viața pe un peron" de Paler.
Personajele feminine ar fi Soni din romanul lui Andrei Ruse, Margo din "Orașe de hârtie" a lui John Green sau Hasel din "Sub aceeași stea".

4. După ce te ghidezi în alegerea unei cărți?

Trebuie să am informații destule despre ea. Nu cumpăr cărți sub impulsul momentului. Aceste informații vin în special de pe net. Rareori am văzut vreun top ok în librării, mai ales ca nu am timp să întru în ele decât destul de rar. Pot da 2 exemple de librării cu topuri ok: Thalia și Pocket Shop.

5. Poți da un exemplu de carte care te-a dezamăgit?

Normal, nu cred ca există cineva care să iubească toate cărțile citite. Exemplul ar fi " Cei trei mușchetari". Clar ca e o clasică a genului. Mă simțeam vinovată ca nu am citit-o ca apoi să mă dezamăgească foarte rău!

6. Dai steluțe pe Goodreads cărților pe care le citești?

Da, dar de relativ puțin timp, de prin 2012 iar de anul acesta fac recenzie la orice carte pe care o citesc.

7. Ce categorie de cărți îți place să citești?

Nu cred ca am o categorie. Acum mă axez pe literatură contemporană românească dar și străină. Dar pot spune ca am avut și eu "faza" vampirilor, faza horror, fază John Grisham, Stephen King, Jo Nesbo etc.

8. Care este persoană cu care împărtășești experiențele de lectură?

Nu prea am o persoana constantă cu care să fac asta. De aceea și ideea blogului.

9. Care este anotimpul tău preferat în care ai mai mult timp pentru lectură?

Cred ca asta nu ține de anotimp sau vreme, ci de dispoziția sufletească dar și de job. Nu pot spune ca vara citesc mai mult ca iarna sau invers.

10. De unde îți cumperi cărțile pe care le citești? De pe internet sau din librării?

De pe internet intr-o măsură mult mai mare decât din librării. E mai comod, sunt oferte. Dar uneori merg și în librării, de exemplu pentru cărți în limba engleză.

11. Care este cartea ( cărțile) ta favorită pe care îți place să o recitești?

Ar fi mai multe:
David Lodge - Schimb de dame
Jo Nesbo - Omul de zăpadă
Telespan - Cimitirul
Cristina Nemerovschi - Pervertirea



Regulile sunt:
- Mulțumește persoanei care te-a nominalizat scriind linkul către bogul ei în postare.
- Raspunde la toate întrebările.
- Nominalizează 11 bloggeri.
- Formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizați.
- Nu poți nominaliza persoană care te-a nominalizat.
- Trimite nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

Întrebările mele sunt:

1. Cine te-a inspirat în a citi?

2. Care e cartea copilăriei?

3. Cum vezi evoluția literaturii contemporane românești?

4. Carte clasică sau contemporană? Thriller sau romance?

5. În ce mod colaborezi cu editurile sau scriitorii?

6. Vrei sau ai deja un job în domeniul literar?

7. Citești o carte doar pentru ca colega a citit-o? Dar cum?

8. Romanul, poezia sau teatrul?

9. Cartea e o lume paralelă, un refugiu, o pasiune, hobby sau simplă plăcere?

10. Cum  au fost inceputurile blogului tău și ce te-a determinat sa-l faci?

11. Un gând pentru bloggeri de literatură.



Iată blogurile pe care le nominalizez eu:

1. Cărți nemuritoare.
2. Literatură pe tocuri.
3. Încă o dorință.
4. Bibliophile Mystery.
5. Porția de citit.
6. Secretele cărților.
7. Blogul Dianei.
8. The Reading Room.
9. Cărțile pe față.
10. In lumea cărților.
11. Bookcaffe.


Mela. :)

About Face - Donna Leon.

Este primul roman citit al celebrei autoare de cărți polițiste. Majoritatea romanelor îl au în centru pe comisarul Brunetti, un om aparte, ușor în afară tiparelor ca de altfel toți bărbații cu o preocupare deosebită.

Am citit-o pe bucățele deoarece am avut o dispoziție ușor alterată de toamna și destul de puțin timp liber. În ciuda acestor fapte, am remarcat talentul autoarei de a povesti totul cu claritate. Romanele ei sunt pline de dialoguri, ceea ce face lectura dinamică și continuă.

Inspectorul Brunetti e invitat la o cină de socrii săi, ocazie cu care întâlnește o femeie pasionată de cărți și care e înconjurată cumva de mister din cauza feței sale. Toată lumea crede ca a făcut o operație estetică nereușită dar adevărul privind acest fapt constituie tocmai intriga romanului iar suspansul e menținut până la ultimele pagini.

Recomand atât cartea cât și autoarea pasionaților genului polițist de calitate. 

Premiile Liebster. Regulament.

Regulamentul este:

- multumeste-i persoanei care te-a nominalizat scriind linkul către blogul ei în postare

- raspunde la toate întrebările

- nominalizează alte 11 bloguri de cărți

- nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat

- trimite nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit pentru a-i informa

Repet blogurile nominalizate de mine:

1. Reading Addict.

2. Cărți cu colți.

3. Cititori feroce.

4. My Butterfly.

5. Bookcaffe.

6. În lumea cărților.

7. Healthy Reading.

8. Blogul unei cititoare de cursă lunga.

9. Bookaholic.

10. Lecturile Emei.

11. Dreams have wings.

P.S. Întrebările mele le găsiți în articolul precedent, aici pe blog ( cuvintefluturi.blogspot.com )

Premiile Liebster.

Tocmai am văzut ca blogul meu a fost nominalizat la Premiile Liebster. Mulțumesc Drăgan Milica de la literaturapetocuri.ro pentru nominalizare. Consider ca este o mare onoare, având în vedere ca blogul meu este relativ nou.
Pentru început voi răspunde la întrebări:

1. De ce blog de cărți și nu unul personal?

Teoretic blogul meu este unul personal dar scriu despre cărți deoarece îmi place să citesc și simt nevoia de a împărtăși ceea ce citesc. Fac recenzii iar pe pagina aferentă de pe Facebook public și citate, evenimente culturale, lansări, lucruri care mă impresionează.

2. Dacă te-ai reîncarna ai preferă să iei corpul unui personaj anume?

Nu cred în reîncarnare dar dacă ar exista aș vrea să fiu M din trilogia Sange satanic a Cristinei Nemerovschi. De ce? Este un personaj complex, interesant, plin de viață și inedit în tot ceea ce face, un om în afara lumii monotone în care trăiește.

3. Cartea care bate filmul sau filmul care bate cartea? Oferă un exemplu pro și contra.

Nu sunt genul de persoană iubitoare de filme dar mă conformez. Cartea care bate filmul ar fi Pacientul englez iar filmul care bate cartea e Shining.

4. Ce gen literar preferi? Obișnuiești să evadezi din zona de confort sau mergi la sigur alegând întotdeauna ce îți place să citești?

Genul meu preferat este și a fost mereu romanul. Da, evadez din zona de confort ( deși cred ca nu am practic una ). Îmi place să descopăr autori noi, în special din literatura romană contemporană dar nu numai și pot spune ca e un lucru palpitant.

5. Coperta unei cărți e relevantă? Te poate determina să o cumperi, deși nu ai suficiente informații despre ea?

Coperta unei cărți are o valoare destul de mică. E clar ca se fac coperțile în ideea de a atrage și e inevitabil să nu impresioneze cumva. Prefer însă să cumpăr o carte pe baza informațiilor pe care le am, a părerilor cititorilor.

6. Ce păreri ai despre blogosfera din domeniul literaturii?

Consider ca există destule blogurilor cu tematică literară, lucru pe care îl consider ok. În ultimii ani tot mai mulți tineri citesc și citesc literatură de calitate, ceea ce e un lucru minunat.

7. Care e ultima carte citită care te-a stors de energie?

Reading Lolita in Tehran de Azar Nafisi. E o carte profunda care trebuie citită cu sufletul. O carte de 10, de aceea cred ca m-a stors de energie în sens pozitiv doar. Am învățat multe lucruri despre o lume pe care nu o cunoșteam și în același timp mi-a  dat un impuls în plus în a citi. E o pasiune acolo în ideea de a citi cărți interzise din vest, încât pentru acele studente nimic altceva nu mai contează, doar fictiunea.

8. Dacă ai avea o putere miraculoasă, ce ai dori să schimbi în lumea cărților?

Întrebarea o găsesc interpretabila cumva, așa ca voi răspunde mai pragmatic. Aș vrea ca prețurile lor să fie accesibilă tuturor. Bibliotecile au cărți așa de puține, încât e păcat de pasionații care nu au bani trebuie să se limiteze la biblioteci obscure.

9. Ai avut o carte care nu ti-am plăcut și ai ales să faci o recenzie negativă?

Da, au existat cărți care nu m-au impresionat și le-am evaluat cu două stele. Recenzia nu cred ca e ceva ce trebuie să fie doar pozitivă. Ci o părere obiectivă și subiectivă despre o carte. Însă nu sunt de acord cu cei care desființează cărțile, mi se pare un lucru oarecum exagerat.

10. Ce ecranizare a unei cărți ți s-a părut geniala?

Lista lui Schlindler.

11. Menționează o carte care a fost wow și te-a lăsat fără cuvinte.

Sunt de fapt două cărți. El a ales și continuarea, Scrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru.


Urmează întrebările mele.

1. Care este locul preferat de citit?
2. Citiți literatură clasică și contemporană? De ce?
3. Care sunt trei autori romani preferați?
4. Citiți și în limbi străine? Care și cum e?
5. Dacă sunteți intr-o librărie alegeți un autor deja cunoscut sau unul pe care nu l-ati citit?
6. Top cinci cărți preferate.
7. Care sunt cele trei titluri pe care le aveți pe lista de așteptare?
8. De câte ori ați câștigat un concurs literar pe Facebook, Goodreads sau alt site?
9. Pe ce criteriu aveți ordonate cărțile în bibliotecă, pe autori, colecții sau alt mod?
10. Subliniați pasajele interesante din cărțile personale?
11. De unde pasiunea pentru cărți?


Blogurilor nominalizate de mine sunt:

1. Reading Addict.
2. Cărți cu colți.
3. Cititori feroce.
4. Bookcaffe.
5. În lumea cărților.
6. Healthy Reading.
7. Blogul unei cititoare de cursă lungă.
8. Bookaholic.
9. Lecturile Emei.
10. Dreams have wings.
11. My butterfly.

Regulamentul cred ca îl cunoașteți.
Sorry, nu îl am la îndemână.
Voi reveni cu o postare.
Multumesc.






 

Donna Leon.

Donna Leon este o scriitoare recent descoperita. Ea a locuit în Veneția mulți ani. Înainte de asta a locuit în Elveția, Arabia Saudită, Iran și China, unde a lucrat ca profesoară.

Romanele sale din ciclul comisarului Brunetti au fost primite foarte bine de critică. Friends în High Places, de exemplu a primit premiul CWA Macallan Silver Dagger pentru ficțiune.

Unele dintre romanele sale sunt:

Death at La Fenice

Death în a Strange Country

The Anonymous Venețian

A Venetian Reckoning

Acqua Alta

The Death of Faith

Fatal Remediere

Doctored Evidente ...

Listă ar mai putea continua.

Donna Leon e considerată autoarea preferată a cititorilor de romane polițiste.

La chica del trombon - Antonio Skarmeta.

Un roman profund plin de dragoste de viață care poate pune în echilibru durerea cu tandrețea. O carte povestită cu bucurie, o carte cu idei spontane, cu mult umor.

În portul din Antofagasta în Chile ajunge un trompetist din Europa. Este însoțit de o fetiță de doi ani pe care o va lasa imigrantului Esteban Coppeta pe care îl asigură ca e nepoata sa.


În ciuda înrudirii plină de dubii, acesta o accepta iar fetița locuiește cu el în anii copilăriei și adolescentei, încercând să aducă lumină asupra trecutului și identității sale.


Aflând ca posibila sa bunică e Alia Emar, o prietenă răpită în noaptea nunții de către trupele inamice, fetita hotărăște să creadă în acesta iluzie, preluind identitatea și numele acesteia.


Fetița, acum Alia Emar are o mare dragoste pentru filme, pentru eroinele romantice și o obsesie pentru New York unde visează să o întâlnească intr-o zi pe bunica ei.


O carte despre un destin destul de trist dar care devine plin de speranță pentru fetiță aceasta. O poveste emoționanta despre lumea paralelă în care trăiește, aceea a filmelor pe care apoi le interpretează apoi în stradă cu prietenii din cartier.


O carte pe care o recomand datorită farmecului și inocentei personajului principal.

Toamna mea.

Toamna, da, ea. E un anotimp dar parcă mai mult decât asta. Vine la pachet cu stări și sentimente, de multe ori contradictorii. Ploua mult și nu ne place. 

Îmi amintesc clar de o ploaie care nu știu dacă a fost toamna sau nu. M-am îmbrăcat cu o haină de ploaie lungă și neagră și am plecat să mă plimb pe străzi. Eram intr-o căutare, a iubirii, credeam pe atunci. Dar, nu! Eram eu în căutarea mea. Mă pierdusem între stări, sentimente, oameni și zile lungi. Nu, nu m-am regăsit atunci, poate nici mai târziu dar ce a contat a fost ploaia, singuratatea mea pe străzi, pelerina mea neagra și lungă și nici măcar faptul ca am ajuns acasă cu papuci și blugii uzi. Ce a contat cu adevărat a fost căutarea, chiar dacă a fost fără finalitate.

Apoi, după mulți ani am văzut toamna altfel. Cumva era un vis devenit realitate. Mă plimbam intr-o pădure cu drumuri numai bune de cutreierat. Eram tot singură și asta făcea totul special. Pădurea descoperită și mai apoi tot altfel perceputa m-a apropiat de toamna intr-un mod mai direct ca niciodată. Pentru ca erau copacii, frunzele de diverse nuanțe, aerul și eu cu mine însămi.

Apoi am fost într-o casă în mijlocul pădurii, cu ferestre și uși mari, cu un mic lac cu rațe sălbatice. Era precum casa în care aș fi vrut să rămân mereu. Să stau intr-un fotoliu uriaș de unde să privesc natura, cu o cană mare de ceai aromat, cu o carte bună în mâna și cu linistea.

Acum merg rar printre copaci. Vreau să o fac mai des și totul depinde de mine. Vreau să fac propriile mele poze cu toamna, nu să iau poze de pe net. Nu mai vreau muzică mereu în urechi când mă plimb. Vreau să simt natura, toamna, să mă aud gândind. 

Oamenii vor să șteargă toamna. Curăța mereu frunzele și distrug tot farmecul. Intră în depresie toamna, deși e totuși o stare generată de lipsă de lumină și soare. 

Ce mai înseamnă toamna mea însă? Melancolie și nostalgie. Ceva frumos sub formă de frunză maronie lipită de altele. Și încă o amintire: un mic con de brad găsit în pădure made my day, cum se spune. Când am găsit mică minunăție am simțit ca da, pot merge mai departe, no matter what.

Cum e toamna voastră, aș întreba. Să îndrăznesc? 

Antonio Skarmeta.

Antonio Skarmeta s- a născut în Chile, în localitatea Antofagasta. A studiat filosofia și literatură în țara sa dar și în America.

A fost ghid, profesor și director de cinematograf. Din 2000 e ambasadorul țării sale în Germania. 

Cărțile de povestiri și romanele au fost publicate în mai mult de douăzeci de limbi. " El Cartero de Neruda "  a ajuns un succes mondial. Versiunea să cinematografică a obținut cinci nominalizări la Oscar.

" No paso nada "  a primit premiul Boccaccio Europa. Romanul anterior, La bodel poetă a inaugurat universul sau de emigranți malițioși, primind premiul Altazor în Chile și Grinzane Cavour în Italia, premiu ce se acorda celor mai bune române ale anului.

Trenulețul galben din Linz.

Trenulețul galben din Linz este unul dintre primele atracții pe care le-am văzut în luna februarie a acestui an. Era în staționare în Piața mare.

Acum vreo două săptămâni am plătit 8 € pentru a face turul turistic al orașului. Era o dimineață foarte friguroasă iar un geam era deschis, așa ca din acest punct de vedere nu a fost vreo încântare.

Pe parcursul micului tur, o voce din trenuleț prezenta clădirile și străzile pe unde treceam, lucru destul de interesant pentru mine. 

Am trecut pe lângă Linzer Dom, Hauptplatz, Altes Rathaus, Landhaus, Mozarthaus, Lentos, Brucknerhaus, Ars EC, Wissenturm, Musiktheater, Designtheater, Alter Dom, Ursulinenkirche, Bischofshof.

O experiență interesantă pe care aș vrea să o repet. Va recomand cu căldură trenulețul galben. Turul durează 25 de minute.

Gradina din Seitenstetten, o oază de relaxare.

Podul din Linz și iubirea închisă în lacăte.

Citind Lolita in Teheran - Azar Nafisi.

Romanul este o mărturie despre puterea transformatoare a ficțiunii. Orice persoană care a făcut vreodată parte dintr-un grup dedicat cărților ar trebui să trăiască experiența acestei cărți speciale. Este un amestec de mărturie, critică literară și istorie socială veritabila. Aici e prezentată legatura între viata reală și cea a literaturii.

Cartea este un antidot perfect în cazul în care sunteți intr-o " pană " de lectură, atunci când citiți o carte nepotrivită apoi zile întregi pierdeți plăcerea de a citi. Iar dacă citiți doar literatură contemporană, e garantat ca această carte va va face să va întoarceți la clasici, la Jane Austen, Henry James, Vladimir Nabokov și alții.

Fiecare zi de joi dimineața, timp de doi ani, în Republica islamica Iran, o profesoară remarcabila de  literatură, autoarea însăși, a adunat șapte dintre cele mai bune studente ale sale pentru a citi literatură vestică interzisă. V-am trezit interesul? Sunt destul de sigură.

Romanul oferă în același timp și mereu în antiteză cu literatura clasică, viața dintr-o țară ca Iranul unde există legi care trebuie respectate, unde conflicte și probleme de ideologie apar la orice pas.

Ma consider super norocoasa ca am gasit aceasta carte intr-o biblioteca publica destul de mica. Si stiu ce voi face in viitorul apropiat. Voi reciti Lolita, Ambasadorii, Piata Washington, Emma si nu numai pentru a descoperi sensuri noi. De asemenea, voi cauta carti scrise de alti autori din Iran.

Cartea o găsiți aici.
Lectură plăcută.☺
Va aștept cu impresii.

Scrisori către îngeri - Florina Sanda Cojocaru.

Romanul este continuarea cărții " El a ales ". Narează soarta principalelor personaje din romanul anterior dar introduce și alte personaje bine definite.

Scrisorile către îngeri are o încărcătură emoțională mult mai mare, părerea mea. Sunt descrise trăiri intense care provoacă lacrimi. Și aici apare iubirea în prim plan trăită în feluri și intensități diferite dar și boala sau accidentele și sinuciderile  care rapesc persoane iubite iremediabil.

Destinul Andreei este descris intr-un mod aparte. Visul ei de a avea bani și faimă s-a împlinit. Are o fetiță cu Alex care își asuma rolul de tată. Andrei este prins între alte iubiri, ca și Andreea, de fapt.

Pasajele care reprezintă scrisorile care cei morți dragi sunt cele mai emoționante și mai încărcate de afectivitate. 

Florina Sanda Cojocaru e o autoare receptiva la suferințele umane care e capabilă să le descrie și să le înțeleagă. 

Este o carte de 5 stele pe care o recomand cu căldură. E despre viață, iubire și boală, suferință și regăsiri târzii da care merită.

Finalul cărții e o scrisoare a Andreei către îngeri.

" Ani la rând mi-am căutat liniștea. Am căutat acea formă de iubire care să mă mulțumească. Viață mea a fost un zbucium continuu. L-am închis intr-un colț de suflet și mi-am hrănit zilnic imaginația cum își hrănește copilul meu pisică din jocul  de pe tabletă: cu iluzii, iluzia ca ar putea fi, iluzia ca ar putea să îi fiu. ( ... )